Într-o epocă a scăderii încrederii în partidele politice și a crizei reprezentării, partidele care împrumută strategii și retorică de la mișcările sociale au devenit tot mai prezente pe scena europeană. Numite „partide-mișcare”, acestea încearcă să readucă în joc cetățenii dezamăgiți de politica tradițională, oferind noi teme de dezbatere și noi modalități de implicare civică, arată un studiu realizat de Dan Mercea și Felipe G. Santos și publicat de Cambridge University Press în numele American Political Science Association.
Studiul realizat în țări precum Danemarca, Germania, Ungaria, Italia, România și Regatul Unit, arată că alegătorii acestor partide nu sunt atât de interesați de protestatari sau de „outsideri” instituționali, ci mai degrabă de politicile promovate de candidați. Experimentul utilizat a fost un sondaj de tip „choice-based conjoint”, în care participanții au ales între candidați cu profiluri diferite, fără a cunoaște apartenența la un partid, pentru a elimina prejudecățile.
Politica, nu protestul, conduce votul
Rezultatele studiului au surprins: cea mai importantă caracteristică pentru alegătorii partidelor-mișcare este poziția politică a candidaților. Unii alegători preferă candidați anti-elitiști, alții îi favorizează pe cei care susțin funcționarea corectă a sistemului actual. Însă experiența de protest sau lipsa experienței instituționale nu au influențat decizia de vot, contrar așteptărilor inițiale.
Adică, deși partidele-mișcare se nasc adesea din mișcări de protest și promovează direct democrația sau implicarea cetățenilor în decizii, alegătorii lor nu votează neapărat pentru protestatari, ci pentru cei care promit schimbări clare și aliniate la valorile lor. „Alegătorii partidelor-mișcare au preferințe politice mult mai puternice decât cei ai partidelor tradiționale”, explică autorii studiului.
De ce contează aceste partide?
Partidele-mișcare au apărut ca răspuns la criza de reprezentare și la scăderea legăturii între partide și societate. Ele aduc în politică teme noi, cum ar fi mediul sau migrația, și se adaptează rapid la schimbările sociale, mulțumită legăturii strânse cu baza. În plus, folosesc tehnologia digitală pentru a implica cetățenii în selecția candidaților și în procesul decizional, cum a făcut, de exemplu, Mișcarea 5 Stele din Italia.
Politicile, nu protestul, sunt cheia succesului
Studiul arată că, deși partidele-mișcare se bazează pe legături cu mișcările sociale, alegătorii lor nu votează din dorința de protest, ci pentru politicile promovate. Aceștia doresc schimbări clare, dar nu refuză sistemul în sine. Astfel, succesul partidelor-mișcare depinde de capacitatea lor de a răspunde la nevoile și valorile cetățenilor, nu doar de a mobiliza protestatari sau de a critica elita politică.
